joi, 3 februarie 2011

Gandire, limba,limbaj

Astazi mi-am amintit ca mai demult FUA, punea o intrebare careia nu am avut atunci timp sa-i dau un raspuns stiintific din cauza ca-mi era lene, si anume, de ce in limba romana broasca face "oac-oac" iar in limba maghiara "brecheche-brecheche" Rasfoind astazi cursul de psihologie cognitiva, pentru ca mi-a placut , m-am gandit ca ar fi timpul sa-i dau un raspuns, mai ales ca pentru asta nu trebuie sa fac decat copy-paste. Pentru ca era prea lung ca sa-l scriu sub forma de comentariu , m-am gandit sa-l postez aici.

" Cum influentează limba, în general si utilizarea unei anumite limbi, gândirea?
Limbi diferite cuprind lexicoane diferite si folosesc structuri sintactice diferite. Aceste
diferente si multe altele existente în structurile sintaxei influentează
sau chiar constrâng utilizatorii acestor limbi să gândească despre
lucruri în mod diferit datorită limbii pe care o folosesc atunci când
gândesc?
Un răspuns la întrebarea anterioară poate fi oferit de relativitatea
lingvistică ce sustine că vorbitorii diferitelor limbi au sisteme cognitive
diferite si că acestea din urmă influentează modurile în care oamenii
gândesc despre lume.
Ipoteza relativitătii lingvistice mai este numită si ipoteza Sapir-
Whorf, după cei doi creatori ai ei. Edward Sapir (1941/1964) a observat
că oamenii văd, aud si experimentează diverse lucruri, situatii etc. în
functie de limbajul existent în comunitatea în care trăiesc, limbaj care
predispune la anumite interpretări. Benjamin Whorf (1956) sustinea
acest punct de vedere într-un mod si mai clar: „Noi disecăm natura de-a
lungul unor linii trasate de limba maternă. Categoriile si tipurile pe
care le izolăm din lumea fenomenelor nu le regăsim acolo, deoarece
ele se află chiar în fata observatorului; în opozitie, lumea este prezentată
într-un flux caleidoscopic de impresii care trebuie organizate de
mintea noastră, iar acest obiectiv se realizează cu ajutorul sistemelor
lingvistice din mintea noastră” (B. Worf apud R.J. Sternberg, 2006, p. 356).
Literatura de specialitate retine si o formă moderată a relativismului
lingvistic: limbajul nu determină gândirea, ci o influentează.
Limbajul interactionează cu gândirea în diverse moduri, dintre care
putem întelege doar câteva. Este evident că limbajul facilitează gândirea,
influentând perceptia si memoria. Oamenii posedă mijloace limitate cu
ajutorul cărora să poată manipula imaginile nonlingvistice. Aceste
limite fac ca utilizarea limbajului să faciliteze reprezentarea si manipularea
mentală. Chiar si imaginile fără sens sunt amintite si desenate
diferit în functie de eticheta verbală pe care au primit-o.

Limbajul influentează si modul în care encodăm (codificăm),
stocăm si recuperăm informatia din memorie. În acest caz, mai rămâne
valabilă ipoteza Sapir-Whorf pentru viata obisnuită? Aproape sigur că
da. Dacă limbajul „constrânge” gândirea atunci putem să nu găsim
solutiile la diversele probleme cu care ne confruntăm, deoarece nu
posedăm acele cuvinte care exprimă solutiile. Atunci când suntem
întelesi gresit de oameni care vorbesc alte limbi decât a noastră, neîntelegerea
poate fi rezultatul faptului că limbile celorlalti au o sintaxă
diferită de cea a limbii noastre. Cu toate acestea, versiunile extreme
ale ipotezei nu sunt justificate deoarece sustin că oamenii sunt (în sens
figurat), sclavii cuvintelor de care dispun."
Deci, cam asta ar fi.


Niciun comentariu: